15 dec. 2009

Omagiul lui Lech Wałęsa adus martirilor Revoluţiei Timişorene



Fundaţia Diaspora şi Societatea Timişoara au organizat astăzi dezbaterea “Luptând şi construind- Timişoara 1989-2009, 20 de ani de la căderea comunismului” la care oaspetele de onoare a fost Lech Wałęsa, fostul preşedinte al Poloniei şi iniţiatorul Solidarităţii ce a dus la prima cădere a regimului comunist din Europa, care a ţinut să aducă pe această cale un omagiu oraşului Timişoara pentru curaj şi iniţiativă.

Seara a început cu un scurt film despre implicarea pastorului maghiar László Tőkés în evenimentele din decembrie 1989 şi a continuat cu diverse discuţii pe tema comunismului şi a schimbărilor din ultimii ani. Printre alţi oaspeţi de seamă se numără şi fostul preşedinte al României Emil Constantinescu şi fostul premier al Ungariei Viktor Orban.
Primarul Gheorghe Ciuhandu i-a înmânat lui Lech Wałęsa o plăcuţă a  oraşului şi alte cadouri simbolice, acesta din urmă făcând câteva declaraţii frumoase din care precizez un fragment interesant:

"Aş putea să vorbesc patru ore despre comunism. Din păcate am doar 15 minute. Astăzi, toţi ne întrebăm care este momentul în care a căzut comunismul. Unii spun, acum 20 de ani. Eu nu sunt de acord. Fiecare ţară a luptat pentru dobândirea libertăţii în mod propriu. Toată Polonia a luat parte la întâlnirile cu Papa Ioan Paul al II-lea. Toată Polonia s-a rugat. Şi el a spus: Nu vă temeţi! Aşa a apărut această solidaritate. Am spus comunismului în faţă, suntem milioane de oameni şi nu vă vrem şi nici nu v-am dorit. A fost prima înfrângere a comuniştilor. Polonezii au spus ce au gândit. Dacă atunci ne-ar fi împuşcat pe toţi, lumea ar şti aceste lucruri. Aşa au fost invitate toate popoarele să lupte pentru libertatea lor. Noi am deschis o a treia etapă de creştinătate şi putem dispune de ea când dorim. Nicio generaţie nu a avut şansa noastră pentru pace, pentru evoluţie şi pentru standard. Dacă ne vom permite să stricăm această şansă, generaţiile viitoare nu ne vor ierta."

Tot la această dezbatere, László Tőkés a ţinut să îi mulţumească lui Wałęsa pentru sprijinul primit în momentele din 1989: "Îi mulţumesc că mi-a luat apărarea în acea perioadă grea prin care am trecut, era un gest prin care am continuat amândoi lupta împotriva comunismului şi am câştigat această luptă." (Sursa: www.adevarul.ro)

Evenimentele comemorative din Timişoara vor continua pe parcursul următoarelor săptămâni, cu expoziţii, dezbateri, marşuri şi diverse alte spectacole. Un moment deosebit va avea loc mâine, 16 decembrie, când va fi oprit primul tramvai ce va circula în Piaţa Maria, în apropierea casei parohiale a pastorului László Tőkés.
Cea mai neagră zi rămâne 17 decembrie când primii revoluţionari timişoreni au căzut răpuşi de gloanţele miliţiei. Pentru marcarea momentului, sirenele de alarmă din oraş vor fi pornite pentru 3 minute, se vor aprinde lumânări şi se vor depune coroane la Biserica Martirilor şi la Cimitirul Eroilor.

Lech Wałęsa a primit în anul 1983 Premiul Nobel pentru Pace, a înfiinţat Solidaritatea (Solidarność) şi a câştigat alegerile prezidenţiale din Polonia în 9 decembrie 1990, fiind la conducerea ţării pentru următorii 5 ani şi rămânând ulterior un activant extrem de important la nivel mondial pentru drepturile omului şi una dintre cele mai mari personalităţi politice poloneze.

S-a născut la 29 septembrie 1943 în oraşul Popowo şi după ce a urmat cursurile şcolilor primare şi profesionale, s-a angajat în 1970 la Şantierul Naval Lenin din oraşul nordic Gdańsk, participând deja la prima sa grevă ilegală în acelaşi an.
În 1976 şi-a pierdut slujba de pe şantierul naval, dar s-a alăturat în iunie 1978 Organizaţiei Underground “Free Trade Unions of the Coast”.
La 14 august 1980 a fost liderul unei noi revolte la Şantierul Naval Lenin, manifestare care s-a extins mai apoi în toată ţara. În septembrie, Comitetul de Coordonare a Revoltei s-a transformat în Comitetul de Coordonare Naţională a Solidarităţii, iar Wałęsa a fost ales preşedinte al Comitetului.
La 31 decembrie 1981 a fost arestat, după ce la 13 decembrie generalul Wojciech Jaruzelski a declarat legea marţială în Polonia. Wałęsa a stat încarcerat 11 luni.
În 1983 a plănuit întoarcerea sa în Gdańsk ca un simplu electrician. În acelaşi an a primit Premiul Nobel pentru Pace pe care nu l-a putut primi personal temându-se că guvernul i-ar putea bloca întoarcerea în ţară. A lăsat-o astfel pe soţia sa Danuta să preia premiul în locul său.
Între 1987 şi 1990 a condus în continuare pe jumătate ilegalul Comitet de Coordonare Naţională a Solidarităţii, solicitând în 1988 în urma unei revolte în şantierul naval Lenin relegalizarea Comitetului. După 80 de zile de negocieri, guvernul a fost de acord să intre în negocieri cu acesta, în urma cărora Comitetul a fost considerat din nou o organizaţie legală.

De aici până la înlăturarea comunismului de la putere în urma a numeroase manifestaţii la nivel naţional a mai fost doar un pas, pe care Lech Wałęsa l-a sprijinit constant, beneficiind inclusiv de susţinerea Papei Ioan Paul al Doilea, acesta fiind şi el de origine poloneză şi înţelegând poate cel mai bine situaţia ţării.


(Surse foto: www.agenda.ro, www.mediafax.ro)

13 dec. 2009

Păreri după concertul trupei Trebunie Tutki de la Bucureşti



Iată că am fost şi la concertul trupei munteneşti poloneze Trebunie Tutki, aşa cum vă anunţam într-un articol puţin mai vechi.
Deşi în mod normal se intra pe bază de invitaţii, am găsit totuşi bunăvoinţă din partea Centrului de Artă Tinerimea Română care ne-a deschis uşile şi ne-a zorit “acum, acum” în sală.
Atât eu cât şi colega de la cursul de poloneză care m-a însoţit ne aflăm cam la acelaşi nivel de cunoaştere a acestei frumoase limbi. Astfel, e uşor de imaginat cum ne-am chiţăit pe tot parcursul concertului la fiecare cuvânt recunoscut :)

În deschidere, o reprezentantă a Institutului Cultural Polonez, într-o română perfectă, ne-a prezentat trupa, spunând în încheiere că membrii acesteia au vrut ca noi să ştim de originile muntenilor polonezi care se leagă de cele al muntenilor din România, şi astfel să nu fim uimiţi dacă vom recunoaşte elemente comune. Această precizare nu m-a surprins deloc, ci chiar m-a bucurat nespus să primesc o confirmare şi din partea lor pentru ceea ce ştiam deja din diferite surse.
Înaintea fiecărui colind, Krzysztof Trebunia, liderul trupei, rostea scurte prezentări într-o engleză hazlie, urmate de descrieri mai ample în poloneză, desigur, mai ales pentru numeroşii polonezi care ne erau alături în sală.
Am văzut în acest concert costume tradiţionale munteneşti, diferite instrumente muzicale, tatăl dansându-şi fiica, o scenetă din Bethleem foarte artistic reprodusă şi o familie frumoasă cu o pasiune nemărginită pentru tradiţii şi muzică.

Mi-a fost greu să mă desprind de ei la final, dându-mi seama că mă binedispuseseră după o zi lungă la birou. Româna pe care s-au străduit să o rostească de câteva ori a fost chiar plăcută. Singurul lucru ce mi-a afectat puţin bucuria a fost memoria mea scurtă în urma căreia am uitat să iau aparatul foto de acasă, mulţumindu-mă în lipsă de altceva cu fenomenalul telefon cu cameră de 2 Mpx! Fotograful a fost perfect, doar luminile şi locaţia nu au fost prielnice, pe cuvânt :)






Avortul sub lupa Uniunii Europene



Din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, 18 acordă femeii dreptul de a alege în cazul întreruperii unei sarcini. Celelalte 9 state acceptă avortul în diferite situaţii deosebite precum sarcina în urma unui viol, incest, făt cu malformaţii, stare psihică instabilă a mamei sau vârsta prea fragedă pentru o sarcină (în unele ţări se acceptă avortul până la vârsta mamei de 17 ani). De obicei sunt necesare autorizaţii scrise din partea a doi doctori specialişti, uneori şi din partea părinţilor sau a soţului atunci când există un mariaj.

Cel mai rău este în Malta, unde avortul nu este acceptat sub nicio formă, în nicio condiţie. Avortul sau orice tentativă ori contribuţie la avort este pedepsită cu închisoare între 18 luni şi 3 ani. Au existat cazuri în istoria acestei mici ţări când s-au efectuat întreruperi de sarcină în ape internaţionale pentru a fi evitate consecinţele legale.
Pe locul doi în Uniunea Europeană se află Irlanda unde avortul este acceptat NUMAI pentru a salva viaţa mamei.

Urmează Polonia, Portugalia şi Spania unde se acceptă avortul numai în situaţii fizice sau psihice grave ale mamei, în caz de viol, incest sau diverse malformaţii ale fătului.
Celelalte state care pedepsesc cu închisoare avortul, dar care nu sunt la fel de drastice, ci acceptă şi motivele economice sau sociale pentru acest act sunt Cipru, Finlanda, Luxembourg şi Regatul Unit (Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia).

În Polonia, limita maximă de gestaţie este de 12 săptămâni. Este necesară autorizaţia din partea doctorului de specialitate şi se aplică în caz de risc fizic sau psihic asupra mamei, diverse complicaţii asupra fătului, sarcină în urma unui viol sau a unui incest. Procedura trebuie efectuată de un obstetrician sau ginecolog autorizat.
După cele 12 săptămâni de sarcină, avortul este acceptat numai dacă sarcina pune în pericol viaţa mamei, sub acordul scris al acesteia, al părinţilor mamei ori al tutorelui în caz că este minoră.

Fiecare stat are stabilită o limită de gestaţie pentru care se acceptă avortul. După această limită, fapta în sine se încadrează juridic la ucidere din culpă şi se pedepseşte conform legii.
De aici încolo femeia se supune unor consecinţe mai întâi morale. Până în termenul legal însă, femeia are dreptul să aleagă şi aşa ar trebui să fie pentru totdeauna.
Mă voi abţine de la prea multe păreri personale, avortul fiind un subiect mult prea sensibil de abordat.
Doar le doresc acestor nouă state europene să înveţe din lecţiile trecutului şi să înţeleagă importanţa legalizării acestui act mai ales pentru a evita complicaţiile şi traumele unui avort ilegal; desigur, cei care au amintiri din vremea comunismului legate de acest subiect înţeleg şi cât de preţioasă este libertatea de a alege.

În încheiere vă mai recomand vouă, celor care nu înţelegeţi mesajul meu, să vizionaţi filmul “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” al lui Cristian Mungiu, iar vouă, celor care îl înţelegeţi, să luptaţi în continuare pentru el.

6 dec. 2009

TREBUNIE TUTKI în concert de Sărbători la Bucureşti şi Chişinău



Cea mai veche formaţie de folclor din Polonia, TREBUNIE TUTKI, va veni atât în România cât şi în Republica Moldova pentru susţinerea unor concerte cu colinde tradiţionale în prag de Sărbători.

În România concertul va avea loc la Bucureşti în data de 11 decembrie 2009, la ora 19:00, în cocheta mică sală a Centrului Naţional de Artă “Tinerimea Română” (vă recomand din suflet să mergeţi, este foarte aproape de Cişmigiu, se ajunge uşor, iar sala este extrem de frumoasă, cu o acustică deosebită).
În Moldova trupa este aşteptată la Chişinău în data de 13 decembrie la ora 18, în Sala cu Orgă de pe Bd-ul Ştefan cel Mare şi Sfânt Nr. 81.

TREBUNIE TUTKI are în componenţă o familie întreagă: tatăl Władysław Trebunia, însoţit de băieţii săi Krzysztof şi Jan şi de fiica Anna cu soţul ei Andrzej Wyrostek.
Pasiunea pentru muzică se păstrează în familie de aproape o sută de ani încoace, din generaţie în generaţie.

Locuiesc dintotdeauna în Podhale- Małopolska, cea mai sudică regiune a Poloniei, în Munţii Tatra, păstrând muzica şi tradiţiile neschimbate de secole. Eu personal regăsesc în instrumentele, fluierăturile şi strigăturile lor elemente comune cu Maramureşul şi Transilvania; aşa cum spuneam şi în articolul despre Zakopane, există dovezi că valahii au colonizat munţii polonezi, deci nu ar trebui să ne mire aceste influenţe. De asemenea, regăsesc inclusiv influenţe din folclorul maghiar, poate explicabil din punct de vedere geografic sau istoric.

Polonezii au devenit cu adevărat faimoşi în anul 1991 când s-au asociat cu trupa jamaicană Twinkle Brothers care a pus o amprentă reggae asupra stilului muntenilor. Au rezultat două albume care au făcut înconjurul Europei, Asiei şi Americii de Nord.
Până în prezent, au lansat 23 de albume în care nu s-au temut să amestece folclorul cu reggae, jazz, rock sau chiar tehno. Toţi membrii trupei cântă la diferite instrumente muzicale şi au studii în arte, dansuri, arhitectură, design vestimentar şi desigur muzică.


Colindele pe care le vor interpreta în zilele următoare la Bucureşti şi Chişinău vor fi cu adevărat spectaculoase pentru cei care vor să aibă contact şi cu o altă cultură decât cea românească.

Găsiţi mai jos câteva melodii dragi mie de pe youtube, inclusiv un colaj de colinde (Kalędowanie), pentru a vă face o idee despre stilul lor:

http://www.youtube.com/watch?v=99Qp20UO-L4

http://www.youtube.com/watch?v=TlMc7db_Vmw

http://www.youtube.com/watch?v=6oGwj6XZU9g

http://www.youtube.com/watch?v=LboQIgxKIV8 (colinde)

Informaţie de luni dimineaţă: intrarea are loc pe bază de invitaţie din partea Institutului Cultural Polonez de la Bucureşti.

5 dec. 2009

Moş Nicolae, bătrânul episcop al Crăciunului



În noaptea asta vine Moş Nicolae pe la ghetuţele noastre lustruite. Cine a fost cuminte tot anul, va primi dulciuri şi cadouri. Cine nu, va primi o nuieluşă ca avertisment. Asta în tradiţia românească. Dar ştiaţi că Moş Nicolae este sărbătorit în această noapte de cel puţin alte 30 de ţări din întreaga lume?

În Polonia, Moş Nicolae se numeşte ŚWIĘTY MIKOŁAJ (Sfântul Nicolae în traducere exactă) şi dă startul sărbătorilor de iarnă.

În noaptea de 5 spre 6 decembrie, Moş Nicolae vizitează casele de la ţară îmbrăcat în haine strălucitoare de episcop, însoţit de un baston aurit asemănător ca formă cu cel al ciobanilor, având semnificaţia conducătorului turmei, şi împarte în călătoria sa turtă dulce şi alte bunătăţi copiilor cuminţi cu scopul de a le aminti de cadourile primite de Iisus de la cei trei magi în noaptea naşterii sale.

Sunt multe poveşti despre el; de exemplu, se spune că vine însoţit de un înger care să îl ajute; uneori călătoreşte pe jos, alteori călare pe cal sau într-o sanie trasă de cai albi. Cadourile sunt de obicei puse sub pernă, dar în anumite tradiţii, cadourile se pun în ciorapi simbolici sau chiar în încălţări, iar pentru copiii năzdrăvani, se pune chiar clasica nuieluşă.

Moş Nicolae este un personaj religios european care, prin valuri de emigranţi, a ajuns şi în America de unde s-a dezvoltat enorm de mult legenda lui Moş Crăciun (Santa Claus).
În Polonia, acesta este reprezentat tot de Święty Mikołaj, desigur, el fiind predecesorul de drept al Crăciunului. Polonezii au nişte obiceiuri superbe în seara de 24 decembrie, dar despre asta voi scrie puţin mai târziu :)

Iată ce se consideră că s-a copiat din simbolurile lui Moş Nicolae de către Moş Crăciun:

- Şosetele pentru cadouri de lângă şemineu (într-o legendă veche în care Sfântul Nicolae a ajutat 3 fecioare să se căsătorească aruncând în casă pe geam aurul pentru zestre, se spune că acesta a ajuns drept într-o şosetă lăsată să se usuce la gura focului);
- Forma bastonaşelor de zahăr se trage de la bastonul de aur al lui Moş Nicolae, accesoriu tipic şi în zilele noastre pentru episcopi;
- Cadourile oferite noaptea, pe furiş: Moş Nicolae a vrut să ofere bucurii copiilor în secret pentru a nu fi recunoscut deoarece voia ca cei ajutaţi de el să fie recunoscători lui Dumnezeu;
- Portocalele sau mandarinele din ciorapii pentru cadouri: aurul Sfântului Nicolae lăsat drept zestre era reprezentat de multe ori drept mingi aurii care şi-au găsit în timp corespondente în portocale sau chiar mere galbene;
- Actele de caritate din preajma Crăciunului sunt inspirate tot de Moş Nicolae care prin bunătatea sa, dorea să aducă bucurie celor mai săraci şi vulnerabili în numele Domnului.

De fapt, cine a fost Sfântul Nicolae? Pentru că el chiar a existat, în comparaţie cu Moş Crăciun...
Nicolae a trăit în secolul IV în Cetatea Patara din ţinutul Lichiei din Asia, acum o provincie a Turciei. A fost un episcop strălucit iar după moartea părinţilor săi şi-a împărţit toată averea cu oamenii nevoiaşi şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.

Iată ce spune si Biserica Ortodoxă despre adevăratul Moş Crăciun: http://www.crestinortodox.ro/diverse/69732-mos-nicolae-adevaratul-mos-craciun .

Gata cu poveştile.. mă duc să-mi lustruiesc ghetele, poate trece moşulică şi pe la mine, ceea ce vă doresc şi vouă :p