26 apr. 2010

Regina maioneză a Poloniei



Ştiţi că de obicei fugim de tot ce conţine maioneză de groaza arterelor îngroşate si a poponeţei prea umflate? :)
Ei bine, eu am descoperit un loc unde uitaţi de toate grijile, unde vă puneţi maioneză pe pâine şi tot nu vă ajunge. Şi nu pentru că nu ar fi dăunătoare sănătăţii, dar este înspăimântător de bună.

Habar n-am ce se întâmplă, însă există un producător stăpân peste toate buticurile şi hipermarketurile din Polonia. Se cheamă WINIARY şi în gama lor de produse se regăsesc supe instant, baze pentru mâncăruri în formă granulată ori lichidă, budinci, sosuri, condimente şi mirobolanta maioneză.

Cum să vă explic… dacă ajungeţi într-un magazin şi vă îndreptaţi spre raionul corespunzător, veţi vedea numai Winiary. Borcan mic, mediu, mare, bidon. Este chiar intimidant, adică ţi-e şi ruşine şi parcă şi frică să cumperi altă prăpădită de maioneză când Winiary stă regeşte peste tot.
Parte din Nestle (pe piaţa poloneză din anul 1993), acest brand este atât de bine întipărit în memoria gustativă a polonezilor, încât nici nu veţi primi vreo altă recomandare vreodată. O veţi găsi ÎNTOTDEAUNA în frigiderul lor, de pus în salate, pe pâine, fripturi, ouă, cartofi fierţi etc.

M-am uitat la un moment dat pe etichetă la ingrediente sperând să regăsesc toate E-urile din lume, să-i caut cusur. N-are decât unul, E385 (calciu disodiu EDTA), pe care l-am identificat într-un tabel cu specificaţia “de evitat”.

Îmi pare rău, dar eu nu pot să-l evit. Probabil că securitatea aeroportuară râde de mine văzând la scanare cele 5 până la 10 borcane mici pe care le aduc mereu, ca o mică traficantă, în România, însă deja sunt un caz pierdut în gustul dulce acrişor al maionezei Winiary.

21 apr. 2010

Uite-aşa se pupă capelele din cranii cu centrele SPA



După o perioadă atât de sumbră legată de moartea Preşedintelui Poloniei, nu puteam să revin cu o serie de bancuri, aşa că profit de ocazie ca să scriu despre ceva de-a dreptul morbid: o capelă catolică formată din cranii şi alte oase umane :)



Este vorba despre locaşul Sf. Bartholomew din Czermna, sat situat în regiunea Kudowa- Zdrój, Polonia.
Neobişnuita construcţie a fost ridicată în anul 1776 de către preotul paroh din acea vreme, Wacław Tomaszek. Totul a început odată cu descoperirea unor oase umane de către doi câini care au săpat sub o clopotniţă.
În primă fază, preotul nu a ştiut că de fapt acolo sunt zeci de mii de morţi îngropaţi superficial, rămăşiţe ale victimelor Războiului de 30 de ani început imediat după epidemia de holeră din 1680, boală ce a contribuit şi ea la numărul mare de morţi din acea zonă.

Fiind nevoit să facă ceva cu oasele dezvelite, preotul Tomaszek a solicitat unor gropari să le cureţe pe toate şi a început această construcţie, fiind probabil inspirat şi de faimoasa biserică din satul ceh Kutná Hora, realizată la o scară mult mai mare şi înzestrată cu o arhitectură a osemintelor aproape de domeniul ştiinţifico-fantasticului.


Lucrarea de la Sf. Bartholomew a durat aproape 18 ani, iar rezultatul a fost o capelă în pereţii căreia se află 3000 de cranii, în subsol zăcând oasele altor 21 000 de oameni! Craniile celor care au construit-o se află în centru, pe altar. Preotul Tomaszek şi-a dorit să fie şi el prezent acolo, aşa că acum vizitatorii îi pot admira craniul şi un femur rupt. Este singurul astfel de monument din Polonia şi unul din cele trei aflate în Europa.


Aşadar, dragi admiratori de ciudăţenii, dacă aveţi drum prin sud-vestul Poloniei şi ajungeţi în regiunea Kudowa- Zdrój, nu uitaţi să treceţi şi pe la această capelă. Plus că zona este renumită pentru apele sale minerale şi climatul terapeutic. Aici se află numeroase sanatorii, centre SPA, hoteluri şi spitale specializate în tratarea problemelor cardiace, arteriosclerozei, hipertensiunii arteriale, nevrozei şi anemiei.

De fapt, eu cred că circuitul turistic trece întâi pe la oase, vedem cum putem ajunge dacă neglijăm sănătatea şi apoi dăm toţi năvală la tratament. Pesemne că ştia ceva preotul, că prea s-au nimerit una lângă alta...

18 apr. 2010

Controversata înmormântare de la Catedrala Wawel



În momentul de faţă, în Polonia este doliu naţional după moartea Preşedintelui Lech Kaczyński, a soţiei sale şi a altor 94 de oameni care se aflau în avionul Polish Air Force One prăbuşit la Smoleńsk.
Este o mare tragedie, însă în televiziunile şi ziarele poloneze acest eveniment este umbrit de ştirea înmormântării Preşedintelui şi a Primei Doamne în Catedrala Wawel din Cracovia.

Această decizie a împărţit Polonia în două: pe de o parte sunt cei care acceptă acest act drept unul de recunoştinţă pentru un preşedinte în funcţie care şi-a pierdut viaţa într-un mod mai mult decât dramatic, mai ales în combinaţia emoţională cu evenimentele de la Katyn; pe de altă parte se află un grup puternic care nu doreşte înmormântarea lui Lech şi a Mariei la Wawel. De ce? Deoarece se spune că în Catedrala Wawel sunt primiţi numai regii şi eroii Poloniei. Ceea ce şi este adevărat, având în vedere că acolo se află, printre mulţi alţii:

- Stefan Batory - rege polonez decedat în anul 1586
- Władysław al IV-lea împreună cu soţia şi copiii săi - un alt rege al Poloniei
- Zygmunt cel Bătrân cu întreaga familie – rege, mort în 1572
- Jan Sobieski al III-lea alături de consoarta sa Maria Kazimiera - rege polonez decedat în 1696
- Józef Piłsudski – erou al Poloniei, şef al statului, Prim Mareşal şi lider autoritar al celei de-a Doua Republici Poloneze după Primul Război Mondial
- Władysław Sikorski – militar polonez şi lider politic din cel de-al Doilea Război Mondial

O altă controversă constă în faptul că Lech Kaczyński a locuit în Varşovia, oraş al cărui primar a fost între anii 2002 şi 2005, până când a câştigat alegerile prezidenţiale în faţa actualului prim-ministru Donald Tusk. Se zvoneşte că şi-ar fi dorit să fie înmormântat în acest oraş, în cel mai faimos cimitir- Powiązki.

Câţiva oficiali polonezi au declarat că Lech va fi aşezat în cripta lui Józef Piłsudski şi că acest loc a fost ales de liderii Bisericii şi de membrii familiei Kaczyński.
Această decizie a stârnit valuri de proteste în mai multe oraşe din Polonia, printre care Varşovia, Gdansk şi Cracovia. Până şi marele director Andrzej Wajda, cel care a realizat unul dintre cele mai cutremurătoare filme din Polonia, Katyn (despre masacrarea a 22.500 de polonezi în pădurea rusă Katyn), a declarat că decizia ”va declanşa proteste şi ar putea cauza cele mai adânci rupturi în Polonia după 1989.”

Astăzi, la Cracovia, va avea loc până la urmă înmormântarea Preşedintelui şi a soţiei sale. Ca o paranteză, Traian Băsescu va ajunge la funeralii cu elicopterul, respectiv maşina până în Polonia, având în vedere dezastrul declanşat de vulcanul islandez care a pus la pământ, până acum, zeci de mii de zboruri din toată Europa.

Poate că acest preşedinte nu a fost dintre cei mai buni, poate că polonezii nu s-au simţit bine reprezentaţi de acesta în ultimii ani, poate că deciziile sale controversate au nemulţumit nu doar o întreagă Polonie, dar şi restul Europei, şi de ce nu, America şi Rusia.
Însă nu pot să nu mă întreb acum dacă este normal să se discute atât de mult pe această temă când omul nici nu şi-a găsit bine odihna, ori dacă s-au grăbit oficialii polonezi cu această decizie, ca urmare a unor emoţii încă vii?

14 apr. 2010

Conjugarea în poloneză, divertisment curat



Pentru mine, variabilitatea limbii poloneze este aproape ca un film cu Charlie Chaplin, plin de giumbuşlucuri care salvează prin diversiune şi amuzament realitatea pentru care nu sunt tocmai pregătită...

Iată mai jos verbul "a citi" la diferite timpuri, cazuri, genuri, numere şi ce-o mai fi pe-acolo. (click pe imagine pentru mărimea completă).



Totuşi, se zice că după ce ajungi să înţelegi limba poloneză, parcă ai băut o licoare fermecată şi de la atâta fericire, mai că prinzi aripi :) Trebuie să fie foarte interesant pentru puţinii traducători din ţara noastră...

12 apr. 2010

S-a deschis Cartea de Condoleanţe pentru Polonia



Preiau anunţul Ambasadei Poloniei la Bucureşti, prin blogul Institutului Polonez, în atenţia celor care au vreun fel de contact cu Polonia sau pur şi simplu poartă în suflet simpatii acestui popor, prin care sunt informaţi că pot lăsa începând de astăzi câteva cuvinte de consolare pentru cei care sâmbătă şi-au pierdut, într-o ironie a sorţii, cei mai dragi conducători de ţară.

Ambasada Republicii Polone anunţă cu profundă durere şi tristeţe că în orele dimineţii zilei de 10 aprilie 2010 a avut loc una dintre cele mai mari tragedii din istoria Poloniei. În drum spre festivităţile prilejuite de comemorarea a 70 de ani de la Crima de la Katyn s-au stins, într-un accident de aviaţie mortal, Preşedintele Republicii Polone, Lech Kaczyński, Prima Doamnă, Maria Kaczyńska, reprezentanţi ai celor mai importante instituţii de stat, membrii delegaţiei poloneze şi echipajul aeronavei.
În urma catastrofei, Mareşalul Seimului Republicii Polone, Bronisław Komorowski, care a preluat conducerea statului, a decretat şapte zile de doliu naţional.

Cartea de condoleanţe va fi deschisă la sediul Ambasadei Republicii Polone din Bucureşti, Al. Alexandru nr. 23, în zilele de 12-14 aprilie, între orele 10.30-15.00.

Institutul Polonez este recunoscător tuturor celor care şi-au manifestat şi îşi manifestă simpatia şi solidaritatea în urma evenimentului tragic de sâmbătă. În acelaşi timp are încredere în înţelegerea de care publicul său va da dovadă în această săptămână de doliu, perioadă în care evenimentele pe care Institutul urma să le organizeze vor fi anulate sau reprogramate.

10 apr. 2010

Cum să vă spun, dragi polonezi, cât de rău îmi pare



Îmi pare rău pentru că istoria v-a dus constant în drame şi încercări pe care puţine alte popoare le-au trăit vreodată.

Îmi pare rău pentru că de câte ori v-aţi stabilit echilibrul naţional, Dumnezeu a mişcat talerele vieţii.

Îmi pare rău pentru că aţi pierdut prematur şi nedrept oamenii care v-au iubit cel mai mult.

Îmi pare rău pentru lacrimile pe care le vărsaţi acum şi mâine şi poate multă altă vreme.

Îmi pare rău pentru cele 96 de suflete care s-au stins astăzi, atât de departe de patrie, dar pentru ea totuşi s-au stins.

Şi îmi mai pare rău pentru că nu pot fi eu, ca individ, o mână caldă peste inimile voastre, să le cuibăresc în căuşul fericirii veşnice.

Mă gândesc acum, plângând alături de voi, că omul cel mai drag vouă, Karol Wojtyła, sau Papa Ioan Paul al Doilea, aşa cum îi spunem noi românii, i-a chemat alături la exact cinci ani de la moartea sa. Ca şi voi, şi eu ştiu că îi va ocroti şi le va pune o vorbă bună în faţa Domnului şi poate le va da o nouă şansă în care să se roage pentru soarta voastră, a noastră tuturor.

Dumnezeu să îi odihnească în pace pe cei care şi-au pierdut astăzi viaţa în cel mai tragic eveniment aviatic din istoria Poloniei.

Wieczny odpoczynek racz im dać Panie!
Wielki ból.

9 apr. 2010

Cum am trăit eu Paştele polonez şi Lunea Udă



Despre Paştele polonezilor am câteva cuvinte să vă scriu şi poze să vă arăt. Cam aşa am văzut eu anul acesta Sărbătorile prin prisma unui ortodox curios şi mâncăcios, leneş într-o vacanţă prea bine meritată:

3 zile până la Paşti: linişte deplină; în Polonia vântul bate mai tare şi mai rece decât pe la noi; sunt plină de regrete după hainele mele de iarnă. Mănânc pentru încălzire câteva clătite din cartofi (platski), desigur, asortate cu smântână şi zahăr pe deasupra, ca la pierogi. Mă alcoolizez cu puţină votcă cu miere şi o dau pe discuţii stâlcite în poloneza mea de baltă. Renunţ repede pentru cea în engleză, nu de alta dar mi se pare că râd toţi parcă prea tare de pronunţia mea...

2 zile până la Paşti: n-am stare în casă. Iau mașina şi pornesc pe autostrăzile lor de care se plâng că sunt prea scurte, prea puţine etc. De fapt sunt ok, cam scurte ce-i drept şi cu taxă de tranzit, dar civilizate, fără gropi şi cu protecţie fonică pentru casele sporadice din împrejurimi. Văd cum aproape fiecare pom de pe marginea drumului are multe "gogoloaie", ca nişte cuiburi. Mă gândesc “incredibile păsările polonezilor, se ouă întruna”. Aflu ulterior că sunt rotocoale de vâsc, parazit care trăieşte pe seama copacilor până îl jumulim noi şi ne pupăm sub el. Da, şi polonezii au aceeaşi tradiţie.


Mă opresc într-un final la cel mai mare castel gotic din Europa, Malbork. Este o plăcere de fiecare dată să îl vizitez. Văd la intrare harta tuturor castelelor din Polonia, inclusiv în engleză, ceea ce mă bucură nespus şi îmi pun în plan să ajung pe la toate cândva. Mă minunez de cât de scumpă e intrarea (35 de zloţi), plus taxa foto/ video de 15 zloţi şi intru. Parcă totuşi îşi merită toţi banii. Cumpăr şi nişte suveniruri făcute de cavaleri chiar în faţa mea (mă învaţă cum se făceau monedele pe timpuri şi mi le şi pun într-un săculeţ de piele cu un pliant informativ despre fiecare bănuţ în parte). Fac două sute treizeci şi patru de poze pentru prietenii curioşi, că data trecută am uitat aparatul. Să se sature. Prind printre altele câteva imagini cu acest castel înainte de al doilea război mondial şi după ce l-au bombardat nemţii. Mai găsesc şi o cutie cu donaţii pentru reconstrucţie. Observ o bancnotă de 1 leu şi mi se umple inima de patriotism. Ies semiparalizată de la cele 7 grade Celsius de la începutul lor de aprilie (la noi sunt 20 de grade, grătare, iarbă verde...), urc în maşină şi mă opresc fix la o bodegă pentru de-ale gurii.


Sâmbăta Mare: particip cu înflăcărare la dichisirea coşului pentru biserică în care se pun de obicei flori, crenguţe de merişor, cârnaţi tradiţionali, ouă pictate şi nişte puişori/ găinuşe, ca simboluri ale Paştelui. Pornim spre biserică. Preotul e pus pe şotii, ne stropeşte pe toţi cu o cantitate dubios de mare de apă sfinţită. Plecăm cu drăgălaşele de coşuleţe spre case, unde ne punem pe gătit.


Îmi încerc norocul într-o pauză şi vizitez o biserică ortodoxă. Slujba e în ucraineană, spre surprinderea mea, așadar nu înțeleg absolut nimic... Biserica, deşi plină de elemente ortodoxe, nu e totuşi ca cea românească. Plec uşor tristă realizând că n-am şanse vreodată să ascult aici ceremonia noastră clasică de Înviere.
Pe la 11 noaptea deja fac prezenţa în biserica catolică. Multă lume; unii stau în șezut pe margine, alţii și-au adus scăunele pliante de acasă, iar norocoșii au prins locuri pe băncuţe. Se aude o muzică religioasă veselă din glăscioare tinere. Am acelaşi ritm în genunchi ca şi anul trecut, mă abţin totuşi, aici nu se dansează. Ascult consternată cum în timpul ceremoniei preotul cere tuturor sfinţilor lor să îi ajute pe oameni. Probabil că au vreo mie de sfinţi, pare fără sfârşit acest moment.
Strâng mâna cu cei din jur la îndemnul preotului, în semn de pace. Zâmbesc mult, dau din cap. Unii oameni aprind lumânări, singuri, fără să aştepte flacăra de la preot; de fapt, ei nu au acest moment şi nici nu duc lumina acasă. Eu o duc în suflet.

Ziua de Paşti: de la prima oră se mănâncă mult şi gras. Au şi ei un fel de salată de boeuf (Sałatka Jarzynowa), fără carne şi gogoşari, cu măr crud şi ceapă tocate cubuleţe. Mai au şi nişte coji umplute cu ouă fierte tocate alături de mult pătrunjel, maioneză şi condimente, cu un strat de pesmet la suprafaţă şi prăjite pe burtă în unt. Se mai pune maioneză pe ele la final, în farfurie, şi se asortează cu felii de pâine unse cu, desigur, unt. Mă doare deja ficatul. Au multe prăjituri cu mac sau brânză dulce, cu tot felul de creme, au şi o prăjitură tradiţională preparată numai de Paşti, Mazurek, cam ca nişte gofre cu tot felul de fructe, creme de caramel, ciocolată, marţipan, bombonele etc etc etc. Bune prăjiturile lor...


Trec la fripturi, supe, iar prăjituri, ceaiuri şi tot aşa. Pe la prânz toată lumea ia o pauză de plimbare pe plajă şi pe molo, adică pontoane în Marea Baltică (eu îi zic pauză de tasat burta). În Gdynia ne păzeşte blând Iisus cu braţele deschise spre mare. Unii oameni mai cu dare de mână hrănesc un grup vedetă de lebede de la malul marii. Tot pe-acolo zăresc cu greu doi nebuni pescari, în apa înghețată până la brâu. Fiecare cu pasiunile lui. Ne întoarcem acasă şi continuăm să mâncăm şi să bem. Non stop.


A doua zi de Paşti: i se zice Lunea Udă (Lanym Poniedziałkiem sau Śmigus-Dyngus); este ziua în care toată lumea udă pe toată lumea, de preferat băieţii pe fete; se zice că, cu cât este mai frumoasă şi dorită fata, cu atât mai multă apă se toarnă pe ea. La televizor un preot discută cu gravitate despre huliganismul din ultimii ani, se arată imagini cu găleţi şi pistoale cu apă confiscate de la derbedei, poliţişti care patrulează cu o seriozitate deosebită. Nu se ştie de unde vine exact această tradiţie, pare a se trage din binecuvântarea cu apă sfinţită, iar un mare analist tocmai ce conchide la TV că are de fapt o însemnătate sexuală, că femeilor le place să fie alergate de bărbaţi... :)


Încă se mănâncă extrem de gras şi excesiv, se încearcă votcă, vin, lichior, orice are alcool şi te face să uiţi că totuşi, în Polonia, este încă mult prea frig şi că anul acesta Paştele a fost un pic cam grăbit...