26 mai 2010

De ziua ta, mămico, în dar ţi-am adus Laurka



Astăzi, 26 mai, toţi copiii polonezi sărbătoresc Ziua Mamei (Dzień Matki). Cam târziu, ar spune unii dintre noi, obişnuiţi cu 8 Martie, însă mai sunt multe alte ţări care au dedicate alte zile decât ne-am imaginat. (click aici pentru detalii)

Specifice acestei zile sunt festivităţile din grădiniţe şi şcoli, când copiii învaţă cum să creeze LAURKI (laurka la singular) - hârtii decorate cu flori pe care se scriu urări şi în general cuvinte inocente de dragoste pentru mama. Instituţiile educaţionale se implică şi ele prin organizarea de evenimente la care sunt invitaţi în special părinţii.

Această sărbătoare a intrat în tradiţia Poloniei pentru prima dată în anul 1923, în oraşul Cracovia, deşi a devenit cu adevărat populară abia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi după, atunci când femeia poloneză, de obicei mamă şi văduvă, a reuşit să supravieţuiască acelei tragedii istorice (peste 5,5 milioane de polonezi au fost ucişi) şi să îşi întreţină propria familie.

Pentru aceste femei puternice şi pentru urmaşele lor, astăzi le urez un românesc LA MULŢI ANI! şi două variante poloneze, la alegere :)

Cea simplă:
Szczęśliwego Dzień Matki! (O zi Fericită a Mamei!)
A se citi “şceunşlivego gieni matchi”.

Cea complicată:
Wszystkiego dobrego na Dzień Matki dla wszystkich Matek! (Cele mai bune urări de Ziua Mamei pentru toate mamele!)
A se citi ”fşîstchiego dobrego na gieni matchi dla fşîstchih matec”.


24 mai 2010

Ortodoxismul din catolica Polonie



Despre religia Poloniei se poate crede în primă fază că se leagă în mare parte de cel mai bun conducător pe care l-a avut vreodată lumea catolică, Papa Ioan Paul al II-lea, de origine poloneză şi apărător îndârjit al drepturilor omului şi libertăţii de exprimare a poporului polonez în vreme de război şi comunism.

De fapt, Polonia îşi păstrează şi consolidează de multe secole încoace credinţa, fiind considerată cea mai catolică ţară europeană.
Ca să vă faceţi o idee, la ultimul barometru de opinie publică din anul 2008 organizat de CBOS- Polonia,
- 94 % din polonezi au afirmat că ei cred în Dumnezeu;
- 6 % au afirmat că nu ştiu sau că nu cred în Dumnezeu;
- 52 % dintre credincioşi au spus că participă la întâlniri religioase/ ceremonii/ slujbe etc. cel puţin o dată pe săptămână;
- 17 % dintre credincioşi au spus că participă la astfel de întâlniri o dată sau de două ori pe lună;
- 18 % au afirmat că participă la întâlniri religioase de câteva ori pe an;
- 13 % dintre credincioşi au afirmat că nu se duc niciodată la biserică.

Deşi în secolele 16 şi 17 Polonia era recunoscută pentru unicitatea toleranţei sale religioase, totuşi presiunea Bisericii Catolice a dus spre o majoritate covârşitoare, astfel că în prezent, dintr-o populaţie de circa 38 de milioane de oameni, peste 34 de milioane sunt catolici, pe locul doi fiind ortodocşii cu circa 500 de mii de credincioşi, apoi evreii (cam 200 de mii) şi alte religii gen evanghelişti reformaţi, protestanţi, adventişti, penticostali etc. Remarcaţi desigur numărul scăzut de evrei de care s-au îngrijit nemţii, în stilul caracteristic, să elimine vreo 3 milioane în al Doilea Război Mondial.

Aşadar, într-o ţară majoritar catolică, există totuşi comunităţi de ortodocşi, în mare parte influenţe ale ţărilor vecine ortodoxe Ucraina şi Lituania care au format cândva teritorii comune cu Polonia.

Bisericile ortodoxe şi cele greco-catolice (bisericile unite cu Roma), numite cerkwie (cerkiew la singular) sunt nişte rarităţi admirate şi iubite în Polonia; unele cu influenţă bizantină, altele cu influenţă catolică, ele păstrează totuşi elementele specifice ortodoxismului:
- clădirile sunt construite în formă de cruce, cruce grecească sau cerc (simbol al infinitului);
- acoperişurile vor avea întotdeauna o cruce pe ele, pentru că bisericile acestea sunt construite în numele lui Iisus Hristos;
- cupolele specifice arhitecturii ortodoxe au numere clar definite, între 1 şi 33; când pe o biserică se află doar o cupolă, înseamnă Unul Dumnezeu; când sunt două, reprezintă simbolurile omului şi ale lui Dumnezeu; trei cupole înseamnă Sfânta Treime; patru cupole nu se vor găsi niciodată pe biserici, dar cinci înseamnă Iisus şi Evangheliştii (Marcu, Matei, Luca şi Ioan); şapte cupole înseamnă cele şapte taine bisericeşti; 13 înseamnă Iisus şi apostolii Săi şi în sfârşit 33 de cupole înseamnă cei 33 de ani ai lui Iisus pe Pământ;
- interiorul bisericii este divizat în naos, vestibul şi altar; altarul va fi întotdeauna orientat către Est, iar vestibulul către Vest (orientare asemănătoare cu cea a bisericilor catolice, care cred că au în Est Raiul);
- preoţii ortodocşi trebuie să fie dăruiţi cu voce, pentru că întreaga liturghie (care poate dura mai bine de 3 ore) este cântată de către ei. Melodiile şi cuvintele sunt aproape neschimbate încă de la începuturile creştinităţii, deci ar fi bine măcar o dată să ascultaţi o liturghie cap coadă, asta dacă vreţi să vă întoarceţi puţin în timp.

Dacă sunteţi în căutarea centrului spiritual al Poloniei, nu numai pentru ortodocşi, treceţi pe la Muntele Sfânt Grabarka, unde veţi găsi păduri de cruci lăsate de pelerini din întreaga lume sau mănăstiri şi biserici cu icoane făcătoare de minuni.

Cel mai vestit punct de oprire pentru milioane de credincioşi din întreaga lume este la Sfânta Icoană a Poloniei, Madona Neagră, adăpostită în Mănăstirea Jasna Góra.
Există legende care spun că această icoană (creată probabil în secolul 6), a căpătat un aspect înnegrit din cauza unui incendiu din care a fost salvată de o prezenţă divină, iar zgârieturile care se pot observa pe obrazul drept se pare că ar proveni în urma unui jaf din anul 1430; atunci, câţiva reprezentanţi ai husitismului, mişcare împotriva papalităţii, au jefuit mănăstirea, luând cu ei la plecare inclusiv icoana. După ce au urcat-o în căruţa lor, caii nu au vrut să mai pornească de pe loc. Văzând asta, au azvârlit-o pe pământ, nu înainte ca unul dintre jefuitori să fi zgâriat forma sabiei sale pe chipul Fecioarei Maria.
Acest sanctuar din sud-vestul Poloniei (la 150 de km de superbul oraş turistic Wrocław) primeşte circa 14.000 de vizitatori pe zi; deşi pare mult, imaginaţi-vă cum este în zilele sfinte 15 august şi 8 septembrie...

Iată mai jos câteva biserici ortodoxe şi greco-catolice din Polonia:


22 mai 2010

Alexandra Dulgheru, câştigătoarea Turneului de Tenis din Varşovia



Tenismena româncă Alexandra Dulgheru (numărul 32 în lume) a câştigat pentru al doilea an consecutiv Turneul WTA de la Varşovia- Polonia (Polsat Warsaw Open), dotat cu premii în valoare de 600.000 de dolari (ceva mai generos decât Open România, dar la fel de plouat şi nepotrivit plasat în calendarul WTA).

Înainte de finală, după 12 meciuri fără înfrângere, Alexandra declara pe site-ul WTA-ului: “E un sentiment deosebit să joc din nou în Varşovia. Poate datorită atmosferei. Mă simt grozav!”

Adversara ei de astăzi a fost Jie Zheng (numărul 26 WTA), din China, la fel ca şi cea din semifinale, Na Li (a 12-a jucătoare a lumii), pe care a înfrânt-o ieri în 3 seturi (6:4, 3:6, 6:4).
Se pare că îi priesc chinezoaicele, la fel cum îi priesc în ultima vreme şi polonezele şi cam tot ce îi iese în cale. Înarmată cu un zâmbet ambiţios, şi-a zăpăcit adversara în două seturi, 6:3, 6:4 pe care le-a obţinut fără prea multe eforturi.

La final, a făcut un tur al arenei învelită în tricolor pe care l-a pupat de câteva ori discret şi a oferit clasicul autograf pe obiectivul camerei televiziunii naţionale poloneze. Un final liniştit în urma căruia va primi 470 de puncte WTA şi 98.500 de dolari. Trebuie precizat şi faptul că datorită poziţiei sale în clasamentul WTA, Alexandra va intra direct pe tabloul de la Roland Garros, unde va fi pentru prima dată cap de serie, întâlnind-o pe cehoaica Lucie Hradecka.

Turneul de la Paris va debuta mâine şi vom avea ocazia să urmărim 4 conaţionale participante (Alexandra Dulgheru, Sorana Cârstea, Raluca Olaru şi Simona Halep); în plus, să nu uităm de Victor Hănescu, singurul reprezentant al României.

Acestea fiind scrise, îi mulţumim Varşoviei pentru găzduire şi trofeu şi sigur îi urăm cu toţii Alexandrei LA MULŢI ANI!!! pentru cei 21 de anişori pe care îi va împlini pe 30 mai. Ce aniversare mai frumoasă putea avea?! :)

20 mai 2010

Eurovision 2010, scena legendelor poloneze



Dragii mei cititori intenţionaţi ori întâmplători, vreau ca în acest articol să vă împărtăşesc o opinie personală despre participarea Poloniei, dar şi a României, la Eurovisionul de acest an, care iată, mai are doar 5 zile până la debut.

Desfăşurat în Oslo, Norvegia, concursul va avea ca de obicei întâi două semifinale, apoi o finală mare.
Polonia va intra în prima semifinală, cea din 25 mai, alături de alte 16 ţări. Va avea numărul 9 în concurs, deci aveţi ceva de aşteptat.
România nu i se va alătura Poloniei marţi, însă joi, pe 27 mai, va intra şi ea cu numărul 10 pe tricou, într-o echipă de 17, finala mare urmând a avea loc pe 29 mai. Sper, desigur, să găsesc ambele ţări acolo.

În acest an, polonezii l-au ales pe Marcin Mroziński, un actor şi cântăreţ de 24 de ani care a şi compus versurile pentru melodia participantă Legenda (se citeşte Leghenda). Acesta a debutat la vârsta de 8 ani într-o emisiune TV pentru copii şi de atunci a rămas în lumina reflectoarelor, dezvoltând şi un fizic destul de atrăgător în special pentru fane.
În momentul de faţă, Marcin joacă în patru piese de teatru: Fantoma de la Operă, Boyband, Piosenka Jest Dobra Na Wszystko (Melodia este bună pentru tot) şi Istoria Notre Dame-ului bazată pe musical-ul Notre Dame de Paris. Activităţile sale artistice îmi explică aşadar drama şi vocea puternică din Legenda care pare compusă ca o rapsodie menită să ne tulbure simţurile.


Voi traduce mai jos (din engleză, că poloneza mi-a provocat migrene) versurile melodiei Legenda:


Unde erau păduri, unde erau munţi,
Trăia cândva un cavaler cunoscut drept vânător. (?!)

În fiecare zi mă gândesc la ce va fi mâine,
Vreau să-mi văd prinţesa mult mai de aproape.
Am decis să nu simt niciodată regrete,
Îmi voi împărţi inima atunci când o voi găsi.

Voi fi pentru totdeauna, mereu şi mereu

Simţind această iubire până în ziua în care voi muri.
Fiind împreună chiar nu mai contează,
Nu ai vrut să-ţi fiu alături.

El a luat-o pentru totdeauna
Doar ca să o iubească mai mult ca niciodată.

Iubită prinţesă,
Sunt aici ca să te salvez.
Ia-mi mâna şi spune-mi că mă iubeşti.
Dacă o vei spune vreodată chiar şi minţind
Te voi lăsa să zbori ca o pasăre- liberă.

Voi fi pentru totdeauna, mereu şi mereu
Simţind această iubire până în ziua în care voi muri.
Fiind împreună chiar nu mai contează,
Nu ai vrut să-ţi fiu alături.

Fiecare poveste are o desfăşurare
Ar putea să ţi se întâmple chiar şi ţie.

Bun, acum că ne-am lămurit cu toţii cât de siropos poate fi un cavaler, cu toată sinceritatea, mi se pare cam nepotrivită melodia pentru Eurovision. Eurovision care a solicitat întotdeauna pe podium melodii dansante şi ritmice.

Ca parte pozitivă, apreciez utilizarea limbii poloneze în combinaţie cu engleza (lucru pe care românii îl evită în ultimii ani, deşi avem o limbă atât de frumoasă), a costumelor tradiţionale şi mai apreciez dramatismul din vocea lui Marcin şi a colegei sale de microfon, al cărei nume nu am reuşit încă să îl aflu.

De asemenea, am urmărit diverse clipuri pe youtube ale polonezului, şi remarc o evoluţie live excepţională, comparativ cu videoclipul oficial pentru concurs în care vocea nu are acelaşi impact până la pielea de găină.

Mă aştept anul acesta la o plasare foarte bună a Poloniei, (top 10), chiar dacă melodia nu îi va face pe oameni să zbânţuie, întâi pentru că prietenia Poloniei cu ţările nordice este foarte bine cunoscută, şi apoi pentru că Marcin este, nu-i aşa, şi atrăgător şi talentat, mânce-l mama lui :D

Eu, dacă va cânta la fel de impunător ca în finala poloneză (vezi video mai jos), îi voi acorda cu siguranţă votul meu. Voi ce şanse îi daţi?


Paranteză patriotică: Paula şi Ovi au scos un videoclip cu tehnologie din Avatar. Cafeaua căzută pe fustiţa albă dispare în secvenţa următoare, la fel cum sper că vor dispărea şi discriminarea şi ignoranţa din ochii europenilor faţă de români. Melodia mi-a displăcut în calificări, dar o iubesc din ce în ce mai mult tot ascultând-o. Le ţin pumnii chiar şi acum, când scriu despre ei :)







19 mai 2010

De ziua WIZZAIR, bilete la preţ redus între români şi polonezi



Pentru că astăzi e o zi aşa de frumoasă în ograda WIZZAIR, aceştia au lăsat jos 20% din preţ pentru toate biletele cumpărate până la miezul nopţii! Da! E mare grabă!

Am aflat această ştire de la o proaspătă bloggeriţă care a început o misiune dificilă, aceea de a ne împărtăşi toate traseele profitabile între România şi Polonia. Pentru astăzi, iată, cu copy paste, ce a scris ea aici: http://romaniapoloniasiretur.blogspot.com/2010/05/luati-zboruri-calde-doar-azi-de-ziua.html

Urma sa compun un post nou in weekend ca sa am timp sa ma documentez, dar uite ca azi e rost de reduceri si nu sufera amanare.

Postam un aperitiv. De ziua Wizz, toate biletele sunt reduse cu 20%. Dau ei de baut.

De exemplu, marti 20 iulie, un zbor de la Poznan la Dortmund costa 21 de Euro cu un bagajel, inclusiv taxa de rezervare. Asadar...

POZNAN - DORTMUND
11:45 - 13:05 ~21 Euro

DORTMUND - TIMISOARA
15:15 - 18:20 ~42 Euro

Total: sa zicem 65 Euro rotund, inclusiv taxe plus 1 bagaj.

Mai sunt exemple, ideea e sa va grabiti.

1. Oferta expira azi la miezul noptii pentru ca e strict pentru aniversarea WizzAir.
2. Faceti CHECK-IN ONLINE sau mai platiti 5 euro in plus la aeroport.

Drum si drumuri bune!


14 mai 2010

Polonezii, somonul şi aurul din votcă



Goldwasser, numit şi Danziger/ Danzig Goldwasser, este un lichior aromat cu seminţe de chimen, coajă de portocală, ierburi şi alte mirodenii. Numele, care în traducere din limba germană înseamnă “apă de aur”, vine de la faptul că acest lichior conţine foiţe de aur, se pare nedăunătoare omului. Eu cel puţin am supravieţuit…

Danziger Goldwasser (în traducere apa de aur a Gdańskului, oraş polonez aflat cândva sub dominaţie germană) este un lichior de 40% alcool pe volum care se produce în Gdańsk încă din anul 1598.
Cea mai evidentă caracteristică a lichiorului este reprezentată de foiţele plutitoare din aur de 22 sau 23 de karate. Soluţiile alcoolice erau folosite în procedurile de poleire de către meşteşugari, de unde se presupune că ar veni sursa de inspiraţie pentru această neobişnuită băutură.
Alchimia, aflată în cea mai bună perioadă în secolul XVI atunci când a apărut Goldwasser, a ajutat ca aurul să fie folosit şi în scopuri medicinale. Din moment ce foiţele sunt extrem de mici şi de subţiri, preţul nu a fost niciodată unul exorbitant, iar prezenţa lor în organism se pare că trece neobservată (dacă sunteţi cititori înrăiţi de etichete, poate veţi avea vreodată surpriza să daţi peste E175, care este numele din lista de aditivi alimentari asociat aurului).

Băutura a fost inventată de către un olandez din satul De Lier, Ambrosius Vermöllen, care a devenit cetăţean al oraşului Gdańsk în 6 iulie 1598. Pentru acele vremuri era ceva normal ca în locul numerelor, casele să aibă simboluri cu animale, iar pe faţada fabricii de lichior din Strada Szeroka stătea un somon (lachs în germană); de aici şi numele producătorului Der Lachs.

Pentru că Oraşul Liber Gdańsk şi Prusia Estică au fost separate de Germania după Primul Război Mondial de către Coridorul Polonez, compania Der Lachs a deschis în anul 1922 o a doua fabrică în Berlin, pentru a aproviziona mare parte a Germaniei şi piaţa internaţională cu produsele Danziger Goldwasser şi Krambambuli. După 1945, când oraşul a redevenit parte a Poloniei, numai fabrica din Berlin şi-a continuat activitatea.

Există o legendă locală despre cum a apărut lichiorul Goldwasser, destul de fabuloasă, însă mi se pare atrăgătoare cel puţin din punct de vedere turistic. În Gdańsk, în Piaţa Lungă, există o fântână a zeului Neptun, ca un simbol al oraşului aflat pe malul Mării Baltice. În această fântână se aruncau pe vremuri monede din aur o dată cu pusul unei dorinţe. Ori se zice că într-o zi, Neptun, sătul să tot vadă cum risipesc oamenii banii, a lovit cu tridentul său în apă şi monedele s-au fărâmiţat în mii şi mii de bucăţele pe care astăzi le bem în votcă :)

În zilele noastre puteţi cumpăra lichiorul original Danziger Goldwasser din centrul istoric al oraşului, chiar dacă sticlele sunt importate din localitatea germană Nörten-Hardenberg de către Hardenberg-Withen AG şi au timbre de accize emise de Ministerul Finanţelor din Polonia. Pe piaţă se găsesc şi copii mai puţin reuşite precum Gdańska Złotowka (Aurul Gdańskului) sau Złota Woda (apa de aur).

Dacă veţi ajunge vreodată în Gdańsk, căutaţi Strada Szeroka unde vă va întâmpina cel mai stilat restaurant din oraş, Pod Łososiem, aflat chiar lângă distileria olandezului Vermöllen, încă intactă dar închisă publicului. Din această locaţie puteţi cumpăra suveniruri, chiar şi faimosul lichior cu aur (între 25 şi 60 de dolari). Dacă nu aveţi ţinuta sau dispoziţia necesară pentru a intra, eu zic că şi o poză cu somonul atârnat la intrare merită tot efortul :)

9 mai 2010

Cine a fost de fapt Marie Curie?

De câţiva ani încoace se întipăreşte în memoria noastră numele Spitalului de Urgenţă pentru Copii Marie Curie. Cu siguranţă spoturile sociale “Inima Copiilor” pentru înfiinţarea secţiei de cardiochirurgie nu vă sunt străine.
Însă nu ştiu câţi dintre voi s-au întrebat vreodată cine a fost cu adevărat Marie Curie.

Pe exteriorul spitalului din Bucureşti se poate vedea un nume polonez: Maria Skłodowska-Curie.
Această femeie este inclusă în lista oamenilor care au schimbat lumea, aşadar povestea ei este mult mai interesantă decât ne-am imaginat noi.
Maria Skłodowska s-a născut la 7 noiembrie 1867 în Varşovia, capitala unei Polonii anexate Rusiei ţariniste, într-o familie de profesori. Pierderea unei sore din cauza tifosului exantematic şi a mamei pe când avea doar 11 ani din cauza tuberculozei o face pe Maria să se retragă în studii de fizică şi chimie, primele lecţii primindu-le chiar de la tatăl său.

Deoarece în Polonia acelor vremuri nu era permisă admiterea femeilor în universităţi, îşi ajută întâi financiar sora mai mare lucrând ca guvernantă, pentru ca aceasta să studieze medicina la Sorbona, în Paris, ca mai apoi, la vârsta de 24 de ani, să fie chemată şi ea la Sorbona şi sprijinită să urmeze fizica (licenţiată în 1893) şi matematica (licenţiată în 1894).
La terminarea studiilor, scopul ei era să se întoarcă în Polonia şi să predea în învăţământ. Doar că în 1894 îl cunoaşte pe Pierre Curie, fizician de valoare care a descoperit, printre altele, piezoelectricitatea şi a efectuat de-a lungul vieţii numeroase cercetări asupra magnetismului.

Maria devine doamna Curie în anul 1895 şi mama a două fete, Irène şi Ève. Cu excepţia mezinei Ève, toţi descendenţii săi vor urma cariere ştiinţifice; cea mai importantă realizare îi aparţine lui Irène care a fost laureată a Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1935.

Îşi continuă studiile şi dezvoltă noi interese pentru radiaţiile de uraniu. Folosind tehnici de piezoelectricitate sub atenta îndrumare a soţului său, măsoară radiaţiile în pehblendă şi minereurile ce conţineau uraniu.
Atunci când descoperă că radiaţiile din minereuri sunt mai puternice decât cele din uraniu, realizează că trebuie să fie prezente elemente necunoscute chiar mai radioactive decât uraniul.
Marie Curie a fost prima persoană care a folosit termenul de radioactiv pentru a descrie elementele care emană radiaţii în timp ce nucleele lor se descompun.

Pierre Curie a renunţat la munca în magnetism pentru a se alătura cercetărilor desfăşurate de soţia lui şi în 1898 cuplul Curie a anunţat descoperirea a două noi elemente: radiu şi poloniu (deşi a primit cetăţenie franceză şi şi-a trăit tot restul vieţii în Franţa, Maria a ales acest nume de poloniu ca un omagiu pentru ţara sa natală, Polonia).
În următorii 4 ani, lucrând într-un şopron din lemn neetanş, soţii Curie au procesat o cantitate imensă de oxid de uraniu nativ izolând laborios o fracţiune de gram de radiu.
Au împărţit în anul 1903 Premiul Nobel în Fizică cu Henri Becquerel pentru descoperirea elementelor radioactive. Marie Curie a devenit cu această ocazie prima femeie laureată cu Premiul Nobel.
În 1911, a primit pe cont propriu şi al doilea Nobel, în chimie, pentru izolarea radiului pur, devenind astfel singura femeie din istorie de două ori laureată Nobel. Spun că l-a câştigat pe cont propriu pentru că de data aceasta a fost singură, soţul ei murind în aprilie 1906 pe stradă, într-un accident mai mult decât sinistru, capul fiindu-i zdrobit de roţile unui vehicul tras de cai.
Marie a reuşit cumva să se refacă şi să îşi continue munca pe care a dezvoltat-o alături de partenerul său de viaţă.
La 13 mai 1906, catedra lui Pierre de la Universtitatea din Sorbona revine soţiei sale, devenind astfel prima femeie care a predat în această prestigioasă instituţie.
În 1914 este numită director al Institutului de Cercetare a Radiului din Paris şi face numeroase călătorii pentru strângerea de fonduri necesare continuării activităţii ştiinţifice.
Curând au început să apară consecinţele vieţii sale în radioactivitate, astfel că durerile de ochi şi urechi au făcut-o să recurgă la numeroase intervenţii medicale.
În 1932, ajutată de Guvernul Polonez, a înfiinţat Institutul de Cercetare a Radiului din Varşovia, devenit între timp Institutul de Oncologie Maria Skłodowska-Curie şi care a fost condus o perioadă îndelungată de către sora sa Bronisława.
În primăvara anului 1934, Marie Curie a vizitat Polonia pentru ultima dată, câteva luni mai târziu, pe 4 iulie aceasta murind în Sanatoriul Sancellemoz din zona franceză Haute-Savoie, din cauza unei anemii aplastice apărute se pare în urma numeroaselor expuneri la radiaţii.

Ca să ne facem o idee mai clară asupra modului în care s-a derulat viaţa Mariei, documentele pe care le-a lăsat în urmă sunt considerate şi acum mult prea periculoase pentru a fi manipulate. Până şi cartea ei de bucate este extrem de radioactivă. Aceste hârtii sunt ţinute în cutii căptuşite cu plumb, iar cei care au contact cu ele trebuie să poarte echipament special de protecţie.

De-a lungul vremii i-au fost aduse nenumărate omagii pentru descoperirile sale cu aplicaţii mai ales în medicină, iar în momentul de faţă o mulţime de instituţii din întreaga lume îi poartă numele. Pe lângă cel de Oncologie din Varşovia, mai există o Universitate Maria Skłodowska-Curie în oraşul Lublin- Polonia, Universitatea Pierre et Marie Curie din Paris, Institutul Curie şi Muzeul Curie din Paris, staţia de metrou din Paris Pierre et Marie Curie, Liceul Metropolitan Curie din Chicago- SUA, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Maria Skłodowska-Curie din Bucureşti şi multe altele.

Nu pot să închei acest articol fără să vă reamintesc că puteţi redirecţiona 2% din impozitul pe profit către "Asociaţia Inima Copiilor", de pe lângă S.C.U.C. M.S. Curie, astfel putând ajuta copiii bolnavi de inimă din România.
Chiar dacă acum depunerea cererilor de redirecţionare are termen limită data de 15 mai, aveţi această şansă în fiecare an. Copii bolnavi vor fi întotdeauna, din păcate.
Iată mai jos un link unde puteţi găsi paşii întocmai de urmat pentru donaţii şi alte modalităţi de a ajuta această fundaţie:
http://www.inimacopiilor.ro/campanie/ajuta_2laSuta.php



2 mai 2010

De ce nu muncesc polonezii la începutul lunii Mai



Hej, Polska!

Sto lat, sto lat,
Niech żyje, żyje nam.
Sto lat, sto lat,
Niech żyje, żyje nam.
Jeszcze raz, jeszcze raz, niech żyje, żyje nam,
Niech żyje nam!

Adică, pentru români...

O sută de ani, o sută de ani,
Să ne trăiască.
O sută de ani, o sută de ani,
Să ne trăiască.
Încă o dată, încă o dată, să ne trăiască,
Să ne trăiască!

Cine şi de ce?

Mai întâi să ne trăiască cei care au rezistat petrecerii de ieri pentru că da, şi polonezii păstrează cel puţin în calendarul zilelor libere prin lege, dacă nu chiar în suflet, internaţionalul 1 Mai Muncitoresc (prezent în această ţară încă din anul 1890).

Apoi să ne trăiască toţi polonezii din străinătate, pentru că astăzi, 2 Mai, este Ziua Diasporei Poloneze.
Probabil că acum se cântă şi se dansează, copiii se uită în albumele familiei, părinţii gătesc tot ce e mai bun din bucătăria lor de-acasă, iar prietenii  (aceia invitaţi, desigur) profită şi aduc sucul de mere pentru votca poloneză din barul gazdelor.

Să trăiască şi Steagul Poloniei, adoptat în anul 1919 şi care se sărbătoreşte oficial pe 2 mai încă din anul 2004.

Nu în ultimul rând să trăiască Ziua Constituţiei Poloniei, sărbătorită oficial în data de 3 mai.
În caz că nu ştiaţi, după votul Seimului Uniunii Polono-Lituaniene din anul 1791, Polonia s-a ales până în zilele noastre cu PRIMA CONSTITUŢIE MODERNĂ DIN EUROPA şi a doua ca vechime din lume după cea a Statelor Unite ale Americii, din 1788.

Iată deci 3 zile consecutive de chefuială pe cinste, mai ales dacă pică în timpul săptămânii şi toată lumea îşi ia concediu prelungit. Nu-i aşa că-i faină viaţa de polonez? :)


Dużo szczęścia, zdrowia i pomyślności, drodzy Polacy!